Scrisul pe hartie. Instrumente si idei

Cine mai scrie pe hartie?

Nu ma refer la cei care au nevoie sa-si ia notite in sala de curs, ci la cei care scriu efectiv pe hartie chestii pe care le-ar putea scrie pe computer sau pe telefon, dar aleg aceasta metoda.

Eu, ca jurnalist, o fac din ce in ce mai rar. Toate notitele, stirile, informatiile de pre-documentare se duc in computer si de acolo sunt salvate pe Dropbox sau ajung in diferite aplicatii. E mai simplu asa si stiu ca totul e sincronizat.

Folosesc nvALT, Simplenote, Dropbox, Byword, Wunderlist si alte aplicatii. Nu voi dezvolta acum ideea pentru ca am tot discutat despre ele si despre sistemul meu de note.

Astazi discutam despre notele scrise pe hartie. Mi-ar placea sa stiu ce instrumente folosesti tu, de ce le folosesti tocmai pe acelea si mai ales care este sistemul tau de note.

Am sa incep eu sa-mi descriu sistemul, chiar daca este unul minim.

In primul rind, trebuie sa spun ca sunt un fan al carnetelelor si agendelor. Fa-mi cadou un anumit fel de pix si un anumit tip de agenda si sunt fericit. De mic am tinut jurnale, am avut carnetele, am notat diferite chestii in ele. Unele le mai am si acum. Ajunsesem pina acolo unde mi-am dezvoltat un alfabet personal (bazat pe rune) pentru ca jurnalele mele sa nu fie citite de neavizati. Daca atunci il scriam si citeam cu usurinta, acum mi se pare dificil sa-l citesc.

Acele jurnale acopera o perioada de cel putin patru ani din viata mea si ele vor fi folosite poate, cindva, intr-o (auto)biografie.

Carnetelele aveau alt rol. In ele treceam, cind eram mai mic, informatii despre pasiunile mele – formatii rock, liste de cumparaturi, idei pentru nuvelele pe care le scriam pe atunci etc.

Din lipsa de timp si odata cu aparitia computerului, multe dintre ele au migrat catre aplicatiile de pe computer si telefon de acum.

De cind lucrez ca jurnalist (adica de prin anul 1997) am umplut zeci, poate sute de agende. Munca de pe teren imi cerea asta. Acolo aveam toate notele de la documentare sau idei pentru articolele viitoare. Am pastrat unele agende si nu ma indur sa le arunc, chiar daca nu imi mai folosesc.

Dupa 12 ani de presa (nu pun la socoteala “pauza” de presa pe care am petrecut-o in USA) am constatat ca nu mai scriu atit de mult pe agenda. In ultimii doi ani, de exemplu nu am umplut mai mult de o agenda si jumatate. Evident, asta se datoreaza faptului ca am in 99% din cazuri fie un telefon mobil, fie computerul, fie camera video linga mine.

Atunci cind inregistrez un interviu el merge pe camera video sau pe reportofonul din telefon. Informatia este apoi scoasa direct pe computer in format audio sau video si apoi transcrisa tot pe computer. Agenda este buna atunci cind stiu ca merg pe teren si am nevoie sa iau notite care sa ma ajute sa identific mai usor pasajele inregistrate de camera video sau de reportofon. Un eventual Time Code pentru inregistrare. Si asta se intimpla destul de rar.

Bun. Am stabilit ca scriu rar pe hartie. Dar asta nu inseamna ca nu-mi place sa scriu si ca nu am instrumente preferate.

Imi plac agendele cu spirala si cu linii si cu foi dictando. Le prefer pe cele A5, cu coperti cartonate care sa reziste la ploaie/vant. Ideal este ca pagina sa se dea orizontal, nu vertical, dar nici varianta verticala nu ma deranjeaza.

Apropo, le numesc agende pentru ca de cele mai multe ori, ele sunt agende cu zilele numerotate. Nu folosesc partea de agenda din ele, ci doar scriu pe fiecare pagina.

Nu am o marca anume preferata, dar am vazut ca Moleskine au carnete de genul asta si nu sunt singurii. Cind vine vorba de agende, forma si rezistenta lor conteaza mai mult decit un brand anume.

Acum, de exemplu folosesc o agenda ceva mai mare care este brand-uita cu Peugeot. Presupun ca ei nu fac agende si asta e doar un model pe care il impart clientilor. Este putin mai mare decit un A5, dar are coperti sanatoase si o spira metalica foarte buna, asa ca isi face treaba. Are pagini dictando si un calendar discret in partea de jos (pe care nu l-am folosit niciodata)

Pixul meu preferat este Uni-ball Signo cu pasta de culoare neagra, de 0.7. El poate fi gasit si sub denumirea de Uniball Signo 207 si nu costa nici 9 lei. (Vezi fotografia alaturata)

Este un pix cu gel, care are partea pe care tii degetele din cauciuc cu striatii si virful metalic. Corpul lui este partial transparent, iar agatatoarea este din plastic intarita cu o margine metalica. Nu l-am testat in orice conditii, dar nu pare sa fie deranjat daca scrii atunci cind e frig afara sau cu susul in jos.

Mi-a mai placut si varianta Uni-ball Signo 120. E un pix normal (spre deosebire de cel retractabil de mai sus), dar am tendinta sa pierd capacul foarte repede. In plus, clipul de agatat la buzunar sau in spira agendei este de plastic si se rupe mai repede. De scris insa, scrie la fel de bine ca si pixul meu preferat.

Varianta cu capac am gasit-o intr-un magazin din Constanta la 7,44 lei.

As vrea sa stiu acum cite ceva despre felul in care scrii tu. Ce instrumente preferi si de ce ai un carnet si nu folosesti direct computerul sau telefonul.

1 Comment

  1. Notes, Simplenote, Evernotes, toate pe Ipad/Iphone, atunci cand vorbim de mobilitate.
    La birou, Office pe pc.
    Cred ca nici nu mai stiu sa scriu de mana…!

3 Trackbacks / Pingbacks

  1. Bullet Journal – notitele… profesioniste | boio.ro
  2. Evolutia unui procesor text | boio.ro
  3. Midori Traveler’s Notebook | boio.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*