un romano-american in Germania

am plecat din Florida la timp si contrar obiceiurilor pilotilor americani, avionul de Washington a ajuns cu 20 minute mai devreme la destinatie. M-am urcat apoi in cel pentry Frankfurt si… supriza: asta a ajuns cu o ora mai repede. Rar mi-a fost dat sa vad atita buna-vointa din partea angajatilor companiei aeriene, care nu mi-au cerut sa platesc 150 dolari pentru extra-greutatea valizelor si la fel de rar am trecut atit de usor prin vama.

nici macar nu le-a pasat baietilor de la CBP (un fel de politie de frontiera + vama americana) ca avem un carry-on in plus. am zambit multumit si am urcat in avion. Nu pot sa dorm in avion asa ca am vazut 2 filme, am ascultat muzica si podcasturi. S-a trezut toata lumea oricum cind a inceput un pasager sa tipe ca i-a facut nevasta pre-infarct. O tanti (pesemne medic) a sarit la propriu peste 5 locuri si i-a acordat primul ajutor. Apoi au tinut-o pe femeie cu perfuzii si oxigen pina in Frankfurt cind au venit medicii. E groaznic sa ti se intimple si chiar sa vezi asa ceva in avion.mai ales cind esti in mijlocul oceanului si in orice directie ai lua-o, tot in 4 ore ajungi.

Suprins de atita noroc in toate cele am ajuns in Germania. Tin sa precizez ca e primul meu contact cu “tara masinilor bune”. Hotelul mi-a trimis un shuttle la aeroport si am sarit direct in dus. Cu greu am gasit un restaurant mai de doamne-ajuta in zona Hotelului din Frankfurt unde sunt cazat. Dar si cind l-am gasit ne-a dat tanti aia o mancare nemteasca… sa o tinem minte: un fel de sunca presata cu oua si cartofi. Nu mai conta ce maninc oricum dupa puiul cu gust de carton din avion.

Si norocul s-a tinut lant. Am dat de o alta reprezentanta Europcar si i-am intrebat unde e aia de unde trebuia sa inchiriez masina. Mi-au povestit unde e si cum ca acolo e mai scump. Poate ca nu i-as fi bagat in seama pina cind mi-a dat un pont interesant: de ce sa platesc masina pt o zi – vineri si inca una luni si sa platesc 158 euro cind pot sa beneficiez de oferta de week-end prelungit. adica iau masina cu “unlimited milage” si platesc doar 146 euro pt 4 zile (de vineri pina marti dimineata). Nu stiu care era avantajul lor, dar mie socoteala mi-a iesit mult mai bine asa ca pentru 4 zile conduc un Opel sclipicios care are numai 6 luni. well, deocamdata sunt pasager.. ca are cine sa-l conduca si pentru mine.

Frankfurtul pe care l-am vazut eu azi seamana cu un Bucuresti din care au plecat toti locuitorii combinat cu un Brasov la fel de nelocuit. Plin de verdeata (pe linga hotel miroase a flori de soc), cladiri vechi si oameni imbracati prost. Femeile sunt urite, dar peisajele merita vazute. Toata lumea vorbeste o engleza de nota 6, dar macar incearca sa iti ofere informatia de care ai nevoie. CInd am inceput sa le vorbesc engleza mea cu accent de Florida faceau eforturi sa ma inteleaga. Secretul e unul singur: foloseste cuvinte cit mai simple si cit mai putine. Ca peste tot, nu strica sa le dai un “Buna ziua” sau sa zici un Multumesc pe limba lor. macar atit…

Am avut noroc de peste 20 grade celsius. dar poate ca orice tip de vreme e mai buna decit ploaia torentiala si inceputul de furtuna tropicala pe care am lasat-o in Florida, ieri dupa-amiaza.

Nu am dormit de mai bine de 30 ore, dar parca nu imi vine sa merg la somn la ora 6 dupa amiaza.

atunci cind ajung la net, mai povestesc. abia de acum incepe partea interesanta. Poate odata si odata descarc si pozele facute…

3 Comments

  1. Super tare! urmaresc cu placere blogul tau si povestea drumului spre casa.Asteptam pozele si cred ca nu strica 5-6 ore de somn!

  2. Eu zic sa mai si dormi…asa…preventiv.
    Asteptam poze…doar din curiozitate.

    Bafta in continuare.

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*