“piftelele” si ploaia cu… carne de la Constanta

timida rubrica "mancarurile copilariei mele" a trezit intr-o parte din cititori pofte ascunse. (nu, nu din alea…) Asa ca am sa o continui compozitia de piftelecu o poveste pe cit de haioasa, pe atit de serioasa si tot pe atit de adevarata. povestea "piftelelor". ok, stiu ca ar fi mai corect sa le zic "chiftele", dar in familie..noi asa le numeam…

cind eram mic piftelele erau una dintre felurile mancare favorite. si asta pt ca prin definitie sunt un carnivor, nascut in zodia leului. inainte de '89 era destul de greu sa faci rost de carne. daca ai peste 22 ani poate iti aduci aminte de ratiile la alimente si de cozile de la magazine. copil fiind, eu am stat a acele cozi si mai mult decit atit…simteam "pe stomacul meu" ce inseamna sa ratia de carne. am fost odata cu tata la o ruda de gradu trei care facuse rost de niste carne tocata. stiu ca am carat cu frica pachetul pina acasa pentru ca daca am fi fost prinsi trebuia sa justificam produsu'…

imi aduc aminte felul in care facea mama piftelele, cum framinta carnea tocata cu tot felul de mirodenii, patrunjel, cartofi razuiti sau miez de paine si usturoi. date apoi prin faina erau aruncate in tigaia cu ulei. Ani de zile, am avut si eu ratie. piftelele erau numarate la masa si fiecare isi primea portia. nu-mi reveneau decit vreo 7 sau 8, iar mama imi mai dadea citeva si piftelele traditionaledin portia ei. garnitura preferata la piftele au fost si au ramas cartofii prajiti.

acum am vazut ca au aparut pe piata plicuri cu prafuri special preparate care, odata amestecate cu apa si cu un kil de carne tocata, dau aproape acelasi rezultat…

si daca tot vorbeam de ratia de carne, mi-am adus aminte de o poveste nostima. in anii '80 Abatorul din Constanta era o zona "periculoasa" dintr-un anumit punct de vedere. daca mergeai pe linga gardul institutiei aveai toate sansele sa te trezesti cu o pulpa de porc, o sacosa cu shorici sau o punga cu carne tocata in cap. asta pentru ca ploua cu … carne. angajatii aruncau pachetele furate peste gardu inalt si se rugau sa nu fuga nimeni cu ele. apoi ieseau frumos pe poarta unitatii cu mainile in buzunare. d-aia colegii ai caror parinti lucrau la abator o duceau bine pe vreme aia.. :P

1 Comment

  1. La fel se intampla si in Bucuresti.In apropierea casei noastre statea un prieten de-al tatei care avea casa gard in gard cu o fabrica de mezeluri.Zburau carnati,scarite putin afumate si sute de mezeluri direct in curte la nea Vasile,prietenul tatei.Dupa terminarea programului,asta in fiecare zi ,2 muncitori de la fabrica il vizitau pe nea Vasile pt.o partida de table.Dupa vreo 10 min,plecau fiecare cu cate o sacosa plina de bunatati.De regula amintirile la o varsta frageda nu prea iti raman bine intiparite in memorie.Aveam aproape 3 ani cand m-am trezit cu o sacosa plina de cremwursti in cap.Toti radeau si nea Vasile mi-a umplut gura cu ei ca sa nu mai plang .Asa ceva nu pot uita.Sa sti ca piftelele au fost si au ramas preferatele mele

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*