ziua cartofilor prajiti

nu am mai scris de ceva vreme in categoria "d-ale gurii" despre mincarurile copilariei mele. In seara asta, o discutie cu prietena mea, Lili, mi-a adus aminte despre asa numita …"zi a cartofilor prajiti"

cind eram mic (si cind zic asta ma refer la perioada de pina in '89, adik pina sa implinesc eu 10 ani) week-end-ul era preferatul meu cind venea vorba de mancare. meniul preferat era compus din orice cu cartofi prajiti. da, pe vremea aia nu vedeam cartofii prajiti ca o garnitura ci ca fel principal de mancare. alegeam cum sa fie prajita carnea sau ce salata sa facem in functie de cartofi. masa de prinz de simbata sau duminica trebuia sa aiba cartofi prajiti. inainte de '89 foloseam mai mult untura de porc sa-i prajim. aveau alt gust, mai de…carne si nu era nevoie sa-i maninci cu ceva alaturi…

de obicei, mama facea cel putin o portie sau doua de cartofi asa ca mai ramineau si pentru seara. asa ca seara facem un alt fel de mancare tare pe gustul meu: cartofi cu oua reteta e simpla: cartofii de la prinz erau rumeniti inca o data, amestecati eventual cu niste bucatzele de carne si apoi peste ei se turnau ouale batute. iesea un fel de omleta taaare buna :)

macar o data pe luna cartofii prajiti erau inlocuiti cu piure de cartofi. obiceiul casei Boioglu: in mijlocul gramezii de piure faceam o gaurica in care turnam ulei prajit de la snitzele sau friptura. apoi amestecam totu. o minunatieee :)

Lili imi spunea ca la ei acasa, ziua cartofilor prajiti era vineri. in fiecare vineri seara familia servea felul asta de mancare. la desert copiii aveau neaparat ciocolata…

pe vremea aia cartofii nu mai aveau colesterol si parca nu ne ingrasau. acum incerc sa-i evit la kfc sau la mac … :) 

 

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*