reclamele si computerele

esti un creator de reclame. ce sa faci atunci cind vrei sa impaci toata lumea si nu te pricepi deloc la computere?

tocmai am vazut la teveu o reclama la nush ce pizza: o tanti intr-un birou cu multi alti angajati primeste un o alerta pe computer.

toate bune si frumoase. nu comentez ca mersaju ala era maaare cit tot ecranu si avea un buton comun de “OK”. interesant este ca interfata semana cu un fel de Mac OS antic, iar sunetul era cel bine-cunoscut de eroare din microsoft XP.

4 Comments

  1. Asa-i ca este iritant cand in filme/seriale/reclame interfetele sunt complet aberante?

    Pe mine ma irita la culme cand in filme/seriale chiar respectabila prezinta interfete aberante cu chestii care zboara sau palpaie complet inutil si ireal.

    Ma simt jignit ca om de IT cand vad asa ceva.

  2. @Vlad

    Inainte a fost doar imaginatia. Bitzii se programau prin switchuri mecanice pentru adresare. Normal, aferenta celor 2 situatii (plus inca una de control) le corespundea starea unui bec cu incandescentza: Aprins/Stins (/palpaitor). Corespondent starii bitului respectiv 1/0 (sau eroare)… (vezi articolul cu primul computer autohton de la Universitatea de la Timisoara, gandit, facut, construit si care a functionat o gramada de timp – use gugal)…. Interfata de publicare a rezultatelor era construita dintr-o mashina de scris, actionata cu niste – hai sa zicem – “degete” mecanice, activate electromagnetic, parca, iar programele se incarcau de pe un dispozitiv Telex (remember?) cu banda perforata din hartie…

    Apoi au aparut ledurile, microelectronica, 8008… 8086, DXIV, 586, Pentrium, AMD, etc… Dar tu nu ai de unde sa stii acestea… doar esti om de IT… No offence ment… ;-)

    Spune-mi te rog, te-ai uitat vreodata la Star Trek? Stii cata munca a fost necesara ca pe display-urile acelea din film (apropos – erau de marca – SONY – scrie pe generic) sa “palpaie complet inutil si ireal” tot felul de luminitze? Apoi, cand Star Trek a ajuns la “New Generation” – tot “palpaitoare” ti s-au mai parut? Sau device-urile folosite in tot acest serial… Si ele palpaiau, piuiau, chitzaiau etc.

    Dargul meu Vlad (sry daca te dreranjeaza apelativul familiar. Imi esti aproape, si ca si tine, si eu am fost un pic mai intempestiv odata)…
    Mesajul transmis in filme nu este adresat strict numai avizatilor. Mai tine cont si de modalitatea tehnologic-grafica de realizare a decorurilor, de punere in viata a descrierilor scenaristului prin prisma ochilor unui “calup” de profesionisti, incepand cu regizorul, art-directorul, creative-ul, designerul, copy-right-erul, inginerii de platou, iar acum si cu ajutorul tehnicii de calcul. Dar toate acestea, tinand cont si de gradul de percerptibilitate al audientei tintite (daca vrei termeni pomposi din jargon: aimed-task-group/audience-response/etc.). Vezi comparatie intre cele doua ecranizari ale romanului vestit al lui H.G. Wells – “Raboiul Lumilor” – si nu ma refe la ecranizarea propriu-zisa ci chiar la pachetul de efecte.

    E minunat ce au reusit sa faca – cu mjloacele tehnologice de atunci, avand in vedere si “limitarea” logica, dictata de temporalitate, de predictie, de imaginatie – acei oameni minunati.

    Cum ti se pare acum Nautilus si povestirea celor 20.000 de Leghe sub Mari a lui Jules Verne. Sau “De la Pamant la Luna”… Cat de demopdate sunt tehnologiile descrise acolo… Cat de reale si tangibile au devenit intre timp… Dar cat de predictive au fost!

    Ai vazut cumva documentarul publicat de Discovery Channel despre “Revolutia Star Trek” cate inventii din cadrul Star Trek au devenit realitate azi? Aporpo de iPhone, numai…

    Eh, de aici pana la a copia e foarte usor. Sau nu. Scuza-ma nu “a copia”… “a utiliza” e mai real, mai adevarat. Ca in cazul programarii orientate pe obiecte. Iei obiectul, scotocesti prin clasa lui de proprietati si alegi numai ce iti trebuie. Nu mai trebuie sa reinventezi roata de fiecare data cand ai nevoie de ea. Pur si simplu folosesti obiectul “roata” si calasa ei de proprietati: umfalta/dezumflata, plin/gaola, cu spite/cu janta, colorata/necolorata, elastica/amorfa etc.

    Iar in publicitate/in filme/in arta imaginii in sine, dictonul “scopul scuza mijloacele” se aplica extrem de mult. Cu o observatie: depinde de buget/faima realizatorilor. Conteaza ideea de final, mesajul si imaginea care trebuie sa fie dinamica, incarcata de subtilitati intuitive care sa spuna exact povestea dorita de scenarist si de regizor… Of course – putin filtrata… dar povestea care sa poata fi usor retinuta de cel care vede, astgfel incat pe aceasta imagine sa se poata suprapune de fapt ceea ce se doreste transmis. Indiferent daca este clip publicitar sau scena dintr-un film de action realizat in Bulgaria sau aiurea.

    Ca sa inchei: Cum ti s-a parut expunerea tehnologica a interfetei de operare in Minority Report? Crezi ca sutem asa de departe de realitatea prezentata in film in acest context? Ma intreb cum vor gandi peste cativa ani, sper ca nu prea multi, cei care vor considera acea interfata drept “obsolete” si greaoie, “palpaitoare”, “inutila” si…

    Scuza-mi stilul, te rog… Dar noi pana la urma suntem frati… Macar intr-u bitzi!!

    @Adrian
    Stiu spotul. E un ghiveci, asa cum ai intuit. Dar n’are conteaza. Mesajul e PIZZAAAAA….Sau poate Tanti… Sau poate cum se munceste la unele ferme corporatiste… Sau… nu stiu io acuma, nah! :D

    Mai am un “egzemplu: de altfel poziitiv… Cafeaua 3 in 1 (ness) parca… pe aceeasi tematica. Un office in care totul merge greu…pana cand o fatuca vrea sa o puna de o sueta… ca intre fete. Si le trimite celorlalte pe maile, messuri si “alte alea”, poza unui plic cu cafeaua respectiva… Si gata gashka. Da-o dreq de munca… “Ce ziceai? Cina s-a intalnit cu cine? Ai vazut noul…?” totul se pierde in fade-out si off. Fericiera e maxima si in toi. Satisfactie garantata. Unica. Si timp pierdut… in mod profesional corporatist, unde “toate merge” si pen’ca nu-i asa “se egzista” cafeaua cu pricina… care sudeaza colectivul…

    “Auci!!” asta cu sudarea colectivului era din alta vreme – shhh…sa nu spun epoca !!

    Spor maxim.

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*