Una dintre lectiile pe care am invatat-o in 11 ani de presa (hell no, din primul an de presa stiam asta) este ca oamenii care lucreaza in Media sunt ultimii care au ceva de spus sau care isi pot apara drepturile. Cu toate ca zi de zi apara drepturile altora si scriu despre nedreptatile facute altora.

Este si cazul firmelor la care lucreaza. Despre citi jurnalisti ai aflat ca isi criticau patronii sau sefii pentru chestiile nedrepte facute?

Nici macar dupa ce paraseau locul de munca nu prea vedeai astfel de rabufniri. Eh, doar nu o sa scrie ziarul X ca angajatilor de la ziarul Y nu li se respecta drepturile sau nu li se platesc salariile. Asta pentru ca mai toate publicatiile trec prin astfel de probleme.

Dan Paul, despre care ai mai citit pe boio.ro, spune astazi chiar povestea omului de presa (este totusi om de presa, chiar daca nu ii aparea semnatura in revista, la articole) inselat de patronul revistei la care a lucrat.

“Fotoreporterii erau nevoiti sa lucreze cu aparatele lor, sa mearga la “filaj” cu masina proprie. Cu toate aceste neajunsuri, revista Star ajungea sa vanda, in anii 2000, peste 40.000 de exemplare. Super bine are spune unii. Si banii se scurgeau in continuare in conturile patronului grec”

Povestea lui este una incredibila pentru cineva care nu stie cu ce se mananca afacerile din spatele media. Dar crezi ca o vei vedea altundeva decit pe blog? Nope. Pentru ca in situatia aia sunt si altii. Alti ziaristi.

Jurnalistii care au un loc de munca prefera sa scrie despre alte categorii sociale pentru ca acele categorii sociale le citesc articolele si se uita la stirile lor de televiziune.

Si apropo de Jurnalistii care nu au un cuvint de spus in anumite privinte (altele de la Publicatie la Publicatie): toti acei jurnalisti isi iubesc meseria si o fac cum stiu ei mai bine.

Cel putin asa imi place sa cred, pentru ca eu asa fac.