d-aia e trista Romania

ma uitam pe geamul meu mare de la sufragerie. Vad de citeva zile acelasi peisaj. Frunze moarte, copaci goi, blocuri gri in jur.

In urma cu trei saptamani eram in Bahamas. Si acolo era iarna, dar iarba era verde, cerul era senin, soarele stralucea pina dupa amiaza tarziu, cei mai curajosi faceau o baie in ocean. Chiar daca afara erau doar 25 grade si apa nu era foarte calda. Nu aveai motiv sa fii trist.

Aici oamenii sunt imbracati cu haine groase, isi misca picioarele prin frunze moarte. De aia e trista Romania.

Si mai e ceva, la sfirsit de decembrie, in loc sa numaram realizarile anului si sa ne gandim la ce ne asteapta in urmatorul, noi numaram inca mortii din decembrie ‘89, vinam inca fantomele comunismului. Cred ca trebuie sa aniversam 17 ani de libertate nu 17 de ani de la arme, singe, teroristi. Cei care au murit atunci cred ca ar fi vrut sa ne aducem aminte de ei altfel si sa traim cu adevarat libertatea. Sa fim liberi in mentalitati si cu gindul la viitor. Macar acum, dupa 17 ani…

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*