asa se numea un album mai vechi a lu Hi-Q. postu asta nu are nimik de a face cu trupa in cauza. doar cu mine…
aceste rinduri ar fi trebuit sa fie legate de gusturile mele muzicale? culinare? sau de alte natura… uite ca nu. acu o sa va spun putin despre oameni.
obisnuiesc sa zic ca ajung rar sau, mai bine spus, foooarte greu sa ma supar pe cineva, sa ma scoata ceva din sarite. dar si cind ajung la asta nu vrei sa ma ai in preajma. cei care imi sunt aproape stiu cit sunt de calm. de un calm ardelenesc chiar. de parca asta ar fi calmul…suprem.
sunt intr-adevari lucruri care ma deranjeza la oameni. (stiu ca unii nu pot fi numiti asa, dar cu indulgenta ii bag in aceeasi categorie).
nu-mi place cind cineva “se baga in seama”. adik genul ala de persoane care stiu ca NU sunt binevenite intr-o discutie si nu pricep (nici chiar atunci cind le zici cu frumosu, sau cind ii ignori) sa-si caute de drum.
a doua categorie de oameni care…ma amarasc (pt ca nu pot sa zic ca ma deranjeaza) o reprezinta cea a oamenilor care-si fac singuri rau. cei care sunt bolnavi si nu se trateaza, pesimistii, cei care se complac in mizerie si in suferinta si nu fac nimik pt a gandi pozitiv. sunt cei pe care vrei sa-i ajuti, dar ei nu vor sa fie ajutati! astia nu merita sa primeasca atentie.
ultima si cea mai deranjanta categorie ar fi cea a oamenilor prosti. unii stiu ca sunt prosti si d-aia se mai pot face bine. dar sunt si prostii incurabili care nu mai au nici o sansa. din pacate ei se afla printre noi si te lovesti de ei in viata de zi cu zi. pe aia ii urasc.
cit despre cei pe care-i “ubesQ”. ei sunt ceilalti.
daca stii ca faci parte din primele trei categorii nu ai ce cauta linga mine…
Hmmm…dupa cum ti-am spus intr-un comment anterior…sunt pesimista…deci teoretic fac parte din una din cele trei…Dar nu sunt genul ala de pesimista…poate nici nu cunosc termenul prea bine…e posibil si asta…rusine mie…Eu merg inainte…ce-i drept nu imi place sa fiu ajutata…imi place sa reusesc singura…Pesimismul meu consta in faptul ca…inainte de a face ceva…ma gandesc mai intai la lucrurile rele, le analizez pe toate, ma gandesc apoi la cele bune…apoi pastrez pt mine cel mai negativ lucru…si pornesc usor, dar sigur sa-mi urmaresc scopul…Rezultatul de fiecare data a fost unul pozitiv, mult mai pozitiv decat toate cele la care ma gandisem eu…Desi…mereu…sau aproape mereu reusesc…tot cu un gand negru plec la drum… Cam asta e pesimismul meu…Si repet…poate nu cunosc eu termenul…
asa cum ti-am raspuns la commentu anterior, o sa postez odata reteta succesului meu. cine o aplica o sa vada ca functioneaza!