secretul bucatariei Germane

nu il stiu, dar daca ar fi sa ghicesc, as zice… “carnea merge cu orice”. asa ca am decis sa incerc tot ce au baietzii pe meniu. am inceput, evident, cu un wurst si am terminat cu una dintre cele mai interesante combinatii posibile.

azi am continuat plimbarile prin jurul frankfurt-ului si am ales un drum catre sud – Stuttgart si alte zone care mi-au aratat adevarata Germania. Aia de care m-am si indragostit. Asta pentru ca zonele alea sunt minunate. Liniste, curatenie, civilizatie… mai vrei ceva?

Incepem cu mancarea de pe Autobahn: din 20 in 50 de km gasesti cite o benzinarie care are de obicei un restaurant oarecum traditional si un Burger King. Nu ma tenta cel de-al doilea din motive lesne de inteles (nu au in meniul lor SteakHouse Burger :) )

asa ca am luat un Shnitzel, un wurst si un fel de chiftea. Cartofii prajiti sunt buni, dar legumele fierte si lamaia sunt doar de decor (pentru mine, cel putin).

Astazi GPS-ul m-a dus spre zone in care nu as fi ajuns in viata mea, dar ala era drumul cel mai scurt. Am descoperit un Gasthaus (un fel de pensiune) cu terasa cu tot, in care am gustat una dintre cele mai neobisnuite combinatii din viata mea: friptura de vita, cu sos de piper, frisca, portocale si visine. Salata facuta din sfecla rosie cu usturoi, castravete dulce, si verdeata palea in fata minunatiei gastronomice. La inceput m-am ferit de frisca si portocale, dar incurajat fiind, le-am combinat. Paradoxal, combinatia de gusturi si arome nu mi-a facut rau. Nu stiu daca as repeta gestul, dar a fost suficient de interesant.

Desertul – prajitura cu capsuni si un fel de placinta cu nuca, a fost si el delicios. Ceea ce mi-a placut cel mai mult a fost peisajul din zona. Proprietareasa nu vorbea engleza, dar a inteles suficient cit sa ne ia comanda si sa ne faca recomandari din meniu. Localitatea era asa de linistita, ca a fost prima data cind nu am simtit lipsa unui WIFI. mda, nu prea mi se intimpla asta. dar am facut poze, ca sa le pot posta mai tarziu.

singurul zgomot era facut de masinile batrinilor veniti sa ia masa de prinz sau de clopotul bisericii care anunta fiecare sfert de ora trecut.

2 Comments

  1. Pffff…
    Tocmai am venit la servici cu o ditamai foamea :D
    Si stii ce mai vrem sa vedem? Cum aratau farfuriile dupa ce ai terminat de mancat ;))
    Peisaj superb. Place. Nu o data in viata simti lipsa unei astfel de linisti, sau a amintirilor vechi

    PS: Cred ca ai putea scrie un articol intr’o revista culinara :P

1 Trackback / Pingback

  1. ce sa faci in Frankfurt | boio.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*