mancarurile copilariei mele

inaugurez cu ocazia asta o noua categorie: "d-ale gurii". sunt un gurmand, e un obicei d-al meu sa maninc numai bunatati. in ultima vreme am incercat sa mai renunt la grasimi, paine, dulciuri si altele de genu…da in anumite cazuri nu pot sa ma abtin…

in seara atocanita de mazaresta am fost ajutor de bucatar (sefu' fiind prietena mea, care atunci cind vine vorba de gatit … e pe gustul meu). cind caleam ceapa mi-a venit ideea categoriei.

vad ca dispar pe zi ce trece mincarurile tineretii mele. as putea sa fac o lista lunga cu feluri de mancare care imi alinta papilele gustative. nu eu le prepar pe toate (de obicei gatesc doar ce imi place), dar intotdeuna mi-a placut sa observ. in timp am sa-ti povestesc despre mancarurile copilariei mele…

am inceput azi cu tocana de mazare. nu ai sa gasesti asa ceva la mcdonald's sau la kfc. "uzina" unde lucrez face si mancare gatita. dar cea preparata la gramada nu are acelasi gust. nu o intelegi atit de bine pina nu calesti ceapa si te ustura putin ochii de la mirosul de ulei incins amestecat cu cel de ceapa. nu apreciezi sosul daca nu tai cartofii cu mina ta sau nu toci morcovii. nu se leaga atit de bine, daca nu o amesteci cu lingura de lemn. da aia neagra de fum si tocita de timp. io farfurie fierbintear la final, nu are acelasi gust daca o pui in farfuria de plastic, aia compartimentata.

daca i-as spune unui american despre toate astea nu ar intelege, poate. acelasi lucru se va intimpla si cu noi peste ani de zile. acum gasesti la supermarket mincare gata facuta. pina si parintii mei, care sunt adeptii ciorbei facute in casa au imbratisat ideea cumpararii unui pui gata prajit din oras. era mai simplu sa-l reincalzeasca putin la "microunde". in felul asta nu au mai stat doua ore in bucatarie sa astepte cuptorul sa-si faca jobu' 

nu, retetele nu vor fi uitate niciodata. in schimb vom inlocui placerea de a manca si a gati cu nevoia de a ne hrani…

acest text a fost introdus in capsula timpului.

Răspunderea pentru textul acestui articol aparține exclusiv autorului. În cazul unui comunicat de presă, răspunderea aparține exclusiv instituției care l-a emis și persoanelor fizice sau juridice care au fost citate în articol.

Publicația boio.ro, persoana juridică asociată cu aceasta și persoanele fizice care administrează această companie nu își asumă răspunderea pentru informațiile publicate de autorii articolelor sau ale comunicatelor de presă.

Informațiile de pe boio.ro sunt obținute din surse publice și deschise.

Conform articolului 7 din legea 190/2018, prelucrarea în scop jurnalistic este derogată de prevederile Regulamentului general privind protecția datelor cu caracter personal daca este asigurat un echilibru în ceea ce privește libertatea de exprimare și dreptul la informație.

7 Comments

  1. piei drace… ma faci sa ma duc in bucatarie la ora asta sa ma apuc sa gatesc ceva. :P

    Oricum am o ciorba de vacuta cu smantana si tot ce ii trebe… miam.

  2. Si mie imi place foarte mult sa fac mancare.Imi place sa pun suflet si sa stau prin bucatarie. O fac din placere.Chiar stiu sa fac mancare si aici nu ma refer la ceea ce stie tot omu….cartofi prajiti si ochiuri :).:-P. Imi aduc aminte ca aveam un coleg de munca de la politia de frontieera care locuia singur si nu avea nici prietena.In fiecare tura de munka de noapte venea cu cartofi prajiti si oua prajite.Atat stia sa faca.Ma mir ca nu s-a acrit de felul asta de mancare :))…….dar ce sa-i faci….nu-i placea sa faca mancare !………..te invit la o supa de pui si la o tocanita de mazare ! :-D

  3. Super tareeee. Imi place si mie mazarea la nebunie ;) am avut niste pritenii din germania de revelion si mi-au cand au vazut cat mancam noi romanii pe 31 dec si pe 1 ian s-au speriat. Replica lor a fost ceva de genu :”Noi mancam atat in 3 ani” =))

1 Trackback / Pingback

  1. adrian boioglu - tot mai sus » Blog Archive » “piftelele” si ploaia cu… carne de la Constanta

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*