Americanul la nevoie se cunoaste

Ce faci cind ajungi intr-un oras nou, ca turist? Te apuci de vizitat atractiile locale, nu! Aveam 5 ore la dispozitie, asa ca am ales gradina Zoo. Puteam sa inchiriez o masina (si sa stau sa caut locuri de parcare apoi) sau sa aleg un taxi si sa scap repede de griji.

Pentru cine nu stie, taximetristii care lucreaza in America sunt cei mai hoti. A se nota ca nu am zis “taximetristii americani”, pentru ca numai americani nu sunt. Honduras, Belize, India, Pakistan sau Rep. Dominicana nu cred ca mai are nici un sofer. Toti sunt acum taximetristi in USA.

Anyway, dupa ce individul a acceptat sa ne ia folosind aparatul de taxare (obligat/amenintat de sefi) si sa nu ne taxeze de 3 ori mai mult, am ajuns la destinatie. Despre partea cu Gradina Zoo poate am sa povestesc alta data. E deja prea neinteresanta, in comparatie cu restul povestii…

4 ore si ceva mai tarziu ne pregateam sa plecam. Evident ca am mers la biroul de relatii cu clientii al Gradinii si am cerut sa ne fie chemat un taxi. Am intrat citeva minute in Gift Shop si cind am iesit ne-am pus pe asteptat. Cele 15 minute anuntate de catre taximetrist au trecut, asa ca am sunat din nou.

Ne grabeam pentru ca singurul nostru mijloc de transport pleca 30 minute mai tarziu. Am fi ramas acolo, in pantaloni scurti si tricou pentru tot week-end-ul.

Taximetristul sustinea ca a venit si pentru ca nu eram acolo a si plecat. Minciunele… Ii zicem sa vina din nou. Dupa 20 minute tot nu aparea. Intrasem in panica pentru ca mai avem doar 10 minute la dispozitie.

Am uitat sa zic ca atunci cind suni la o firma de Taxi (mai ales cele din sudul USA) esti luat la intrebari de o tanti care nu are nici un chef de munca si mai si vorbeste, cu accentul sudist, lent. De obicei vor sa stie tot. Daca se poate sa le dai si latitudinea/longitudinea, numele parintilor si istoria medicala completa – e cu atit mai bine…

Cind mai avem doar 2 minute la dispozitie, am zarit un o familie care ne rugase sa-i facem o poza in ZOO. In disperare de cauza am apelat la ei sa ne duca pina la destinatie cu masina. Oamenii au acceptat fara nici o ezitare si chiar si-au cerut scuze de citeva ori ca nu aveau o masina prea-prea (doar un Truck – un fel de Dacie Papuc supra-dimensionata).

Mi s-a parut amuzant ca nu au vrut sa accepte bani, dar tanara mamica a insistat sa ne faca o poza ca sa o puna in “Scrap Book-ul” calatoriei la Zoo. Era prima data cind vedeau doi turisti romani pierduti prin sudul Statelor Unite, in asteptarea unui Taxi…

1 Comment

  1. Amuzanta poveste cu cei care v-au ajutat pana la urma.. nu asa amuzanta cu taxi-ul, insa… pakt k nu ai c face in astfel d situatii..

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*