executia lui saddam

am vazut imaginile cu executia. televiziunile romanesti s-au grabit sa arate momentul in are doi indivizi mascati ii puneau streangul de git lui saddam hussein. apoi un cadru in care cadavrul fostului dictator era infasurat intr-un cearceaf. euronews a preferat sa dea stirea seaca, fara imaginile executiei (mai tarziu a difuzat si cadrele cu sfoara de git), urmate de reactii ale unor necunoscuti.

gestul a fost simbolic, dar pripit. “saddam trebuia spinzurat pina de anul nou, pentru ca altfel erau sanse mari sa nu mai fie executat niciodata.” asta era parerea generala. nimeni nu credea ca totul se va intimpla insa atit de repede. executia a fost anuntata ca un meci de fotbal oarecare si fost urmata de te imaginile “golurilor” si de reactile “suporterilor”. eu inteleg legea irakului si prevederile legate de pedeapsa capitala, dar oare nu era mai bine ca unul ca el sa stea inchis pe viata? saddam nu se considera vinovat. ca orice alt dictator de altfel, el nu-si vedea greselile.

cred ca unul ca el merita sa moara in saracie si mizerie intr-o inchisoare, sa realizeze ce rau a facut. nu, asta nu i-ar mai fi adus inapoi pe cei care au fost torturati si ucisi. mai trist e ca inainte si dupa executie activistii intr-ale drepturilor omului s-au trezit sa ceara gratierea. unde erau astia atunci cind saddam hussein isi facea de cap in irak?

la citeva ore dupa executie a aparut si o stire referitoare la alta bomba detonata in irak. era evident ca disparitia lui saddam nu va opri macelul zilnic din irak si nici americanii nu se vor retrage de acolo mai repede.

imi aduc aminte de bucuria lumii intregi atunci cind saddam a fost gasit intr-o gaura de sobolan. nu am mai avut parte de aceeasi reactie acum, la executia dictatorului. singura diferenta intre povestea cu saddam si cea a lui ceausescu este ca irakieni ajutati de americani au facut din ea un spectacol media. atit…